Sarbatorile din calendarul ortodox sunt foarte numeroase: unele se cinstesc mereu la aceiasi data (Nasterea Domnului-25 decembrie, Sfantul Gheorghe-23 aprilie,Inaltarea Sfintei Cruci-14 septembrie), altele se sarbatorescin functie de data Pastelui (Floriile cu o duminica inainte,Inaltarea la 40 de zile dupa). De asemenea, unele sarbatori se numesc praznice imparatesti (fiind cele mai inseminate dintre toate) si sunt inchinate Persoanelor Sfintei Treimi, evenimentelor din viata pamantesca a Mantuitorului (Pogorarea Duhului Sfant, Nasterea Domnului etc.) si Maicii Domnului (Nasterea Maicii Domnului, Bunavestire etc); altele se numesc sarbatori ale sfintilor: Sfantul Nicolae, Sfantul Andrei, Sfantul Vasile etc.
Praznicile imparatesti au slujbe foarte bogate, cu o seara inainte se face priveghere, iar in calendar sunt inseminate cu o cruce rosie intre doua paranteze. Celelalte sarbatori au slujbe mai simple inseminate in calendar cu cruce rosie simpla sau cu o cruce rosie cu o singura paranteza. Cele mai mici sunt insemnate cu cruce neagra. Asadar noi, crestinii, trebuie sa cinstim sarbatorile din trei motive: in primul rand ca sa cinstim pe sfinti, in al doilea rand ca sa ne exprimam dragostea, evlavia si recunostinta fata de Dumnezeu si, in al treilea rand, ca sa ne putem urma si noi, prin rugaciune si smerenie, pildele de viata savarsite pe care ni le-au aratat sfintii.
Duminica-sarbatoarea saptamanala a crestinilor
Duminica este pentru crestini ziua din saptamana inchinata intotdeauna lui Dumnezeu: in ziua duminicii a inceput loc crearea lumii; tot in ziua duminicii a inviat Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu; si tot in ziua duminicii, la cincizecime, dupa Inaltarea la cer a Mantuitorului, Duhul Sfant a coborat in limbi de foc asupra Apostolilor, intemeind Biserica. Asadar in aceasta zi sunt praznuite toate cele trei persoane ale Sfintei Treimi: Dumnezeu Tatal Care a zidit, Dumnezeu Fiul Care a mantuit zidirea din robia pacatului si Dumnezeu Duhul Sfant Care S-a salasluit in Biserica ca sa ne sfinteasca, sa ne ocroteasca, sa ne uneasca cu Hristos in veci.
De aceea Duminica nu e doar o zi de odihna (cum aveau evreii ziua Sabatului sau a Sambetei), ci e in primul rand o zi inchinata lui Dumnezeu. Denumirea insasi vine din latinescul ,,Domini dies” care inseamna ,,ziua Domnului”. Ea se cinsteste in primul rand prin dragoste si evlavie fata de Dumnezeu, prin rugaciuni si participare la sfintele slujbe ale Bisericii, prin fapte de milostenie fata de aproapele si prin orice fapta buna care ne linisteste constiinta sin e inalta sufletul la Dumnezeu. Modul cel mai inalt, insa, prin care cinstim Duminica este participarea noastra la Taina Sfintei Euharistii, atunci cand ne impartasim cu Trupul si cu Sangele Mantuitorului in timpul sfintei si dumnezeiestii Liturghii.
Prin Trupul si prin Sangele Sau daruit omenirii intregi, Hristos ine si Se salasluieste in noi, arzandu-ne luminandu-ne sufletele si inaltandu-ne cu mintea la bunatatea lui Dumnezeu. In ziua cea dintai a saptamanii, adica Duminica, imediat dupa Invierea Sa, Mantuitorul S-a aratat ucenicilor Sai, pe cand acestia erau adunati, cu excptia lui Toma, in foisorul Cinei celei de Taina. A doua Duminica a venit iarasi, de data acesta cand era si Toma. Peste 40 de zile, tot in ziua Duminicii, Duhul Sfant,Mangaietorul trimis de Hristos, a coborat asupra Apostolilor. De aceia Duminica va ramane in vesnicie, ziua intalnirii cu Hristos, ziua asteptarii Luminii.
Primul care a impus cinstirea Duminicii a fost imparatul Constantin (sec.IV): in vremea lui crestinii care nu mergeau la biserica duminica erau excomunicati, iar preotii cateristi. Fiind ziua Invierii, duminica este ziua bucuriei. De aceea, la inceputuri, era interzisa crestinilor, ingenungherea, metaniile, postul sau pomenirea mortilor. In aceasta zi oamenii haine curate si albe, simbol al bucuriei si al luminii pe care o primeau in acea zi prin Sfanta
Impartasanie.
.jpg)
.jpg)
